Prin această serie de portrete clasice am vrut sa probez acest mod de fotografie gen studio, iar în lipsa acestuia improvizaţia fiind un bun prieten am reuşit să obţin aceste rezultate. Scopul precis al acestor portrete este să prezint modelul pe un fundal liniştit, plăcut şi liber astfel încât întreg accentul să cadă pe model.
Ce părere aveţi? Preferaţi acest mod, de studio sau vi se par mai interesante portretele de până acum?
Pingback: Câştigă 1800 euro cu blogul personal! - Satu Mare
portrete foarte frumoase… foarte clare
cele de pana acum!
Wow, sunt superbe. Rar întâlnești asemenea lucrări. Te-ai gândit să îți faci o expoziție? Poți la f64, acum au spațiu mare și plin de fundaluri. Clasic
Mulţumesc frumos!
@Alex Dima, Sunt curios dacă nu te prinzi sau pur și simplu nu ești capabil să ripostezi. Înjură, fii revoltat, fă ceva, dacă acum nu faci la 40 șansele sunt mult mai mici. Deveniți toți o masă inertă de carne?
Am prins ironia din comentariul anterior, însă prefer să evit un conflict care nu are să ducă la nimic bun. Nu pot să cred că vii să îmi spui să înjur, să fiu revoltat sau să fac urât. Nu sunt cele mai reuşite portrete ale mele, sunt conştient de asta, a fost o încercare acum ceva timp şi asta este. A evita un conflict nu înseamnă neapărat a fi o bucată inertă de carne.